O noua Romanie

Ma minunez cand citesc lehamitea unor indivizi, multi dintre ei asa zis modelatori si moderatori de opinie publica, atunci cand vine vorba de ceea ce sunt. O nefericita insiruire de  stapaniri nevrednice in tara noastra, dar toate trecatoare la fel ca orice alta desertaciune a acestei lumi a facut sa le incolteasca in minte samanta terfelirii a tot ceea ce fiecare dintre noi are mai sfant, insasi fiinta noastra sub soare.  Dusmani ai propriei semintii, au uitat ca in mormentul in care vor hotara sa-si zavorasca sinele isi vor incuia pe veci in intuneric parintii, fratii, colindele in pragul sarbatorilor si primul sarut. Nu poti sa dai totul deoparte fara sa sa te condamni pe tine insuti la ceea ce sortesti altora. Am facut multe greseli in viata; am platit, inca mai platesc, si nu stiu daca indeajuns pentru grozavia unora dintre faptele mele. Niciodata insa nu mi-a trecut prin minte sa reneg ceea ce sunt. Dezradacinat de ceva vreme, am simtit la inceput ca voi pieri in mijlocul acestei lumi pe care nu o intelegeam.  Dumnezeu s-a milostivit sa-mi dea sansa ramanerii alaturi de neamul meu chiar si la atata departare de radacini. Am descoperit aici o noua Romanie, de care ma bucur ori de cate ori ii trec pragul. O Romanie de care, ca sa ma satur, trebuie sa ma satur de fiecare in parte si de toti la un loc. Traim laolalta, ortodocsi, catolici, protestanti, chiar si liber cugetatori, ne bucuram impreuna de fiecare rasarit de soare si ne cinstim obarsia. Suntem egali in bune, dar si in rele oricarei altei semintii care s-a pripasit pe aceste meleaguri, respectam si suntem respectati, suntem parte din mozaicul cultural si etnic care compune America dar, in acelasi timp, nu uitam o clipa ca suntem romani. Noi nu ne-am saturat, si nu ne vom satura in veci de Romania.

Cum sa ma satur de Valentin Got, cel pe care multime de piloti il recunosc ca mentor?  Cum oare as putea s-o reneg pe Katica, sotia lui, cea care, in ciuda faptului, sau tocmai pentru faptul ca este unguroaica, ar putea da lectii de limba romana si de simtire romaneasca multor netrebnici care isi uita radacinile? Cum as putea sa ma satur de Augustin Lazar, cel nascut parca sa fie un umar pe care oricine poate plange si de a carui bunatate sufleteasca nu incetez sa ma minunez, ori de cantecele sale din Ardealul lasat in urma dar pastrat in inima lui mare cat toata apa ce a curs vreodata pe Mures? Cum as putea sa ma satur de prietenia Mihaelei,  o femeie careia nu cred ca vreodata i-a scapat vreo sudalma? As putea oare sa-i dau deoparte  pe Adrian si Liana Ciontos, sufletul manifestarilor romanesti din zona Sacramento? Cum sa uit oameni a caror prietenie ma onoreaza? S-ar pravali cerul cu stelele fiecaruia dintre noi peste nemernicia mea daca as putea vreodata sa uit de Abigaila Budac, a carei voce ma trimite cu gandul la glasul ingerilor, ori de Ionut Budac, un munte de om in al carui suflet s-a topit toata mierea timpurie a salcamilor copilariei mele. Cum sa-i uit pe Dorel, pe Kathy, o alta unguroaica cu inima cat toata pusta maghiara si podisul Transilvaniei la un loc, pe Ruxandra, pe Sergiu, pe Petrica Sarbu si pe toti ceilalti, carora le cer iertare ca nu-i numesc aici. Cum sa nu fiu mandru  cand ii vad pe copiii  acestor minunati romani,  pe Andreea, pe Filip, pe Diana si pe toti ceilalti prinzandu-se cu bucurie la  ”Fecioreasca” ori la “Joc din Banat” chiar daca, crescuti aici fiind, mai scapa cate un “hai sa take a picture”. Toate acestea la un loc, si multe altele, ma impiedica sa uit si nu-mi dau voie sa ma satur de Romania mea. Fratii mei din tara, luati aminte cum ne-am construit aici o Romanie, punand la temelia zidirii incredere, respect si dragoste de radacini si nu lasati semintia noastra sa se risipeasca in cele patru vanturi, asa cum multora le-ar fi pe plac!

Autor: Dan S. POPA

Publicat si pe RomaniaPress.ro


This entry was posted in Social. Bookmark the permalink.

Leave a Reply