Interviu cu Dan Dima la “Forumul European al Diplomatiei Publice”

Diplomatia publica, actiunea de optimizare a perceptiei externe a Romaniei in strainatate este responsabilitatea fiecaruia dintre noi.” Dan Dima -consilier prezidential.

La Bucuresti a avut loc Forumul European al Diplomației Publice care și-a propus să abordeze într-un mod profesionist subiectul managementului percepției externe, să popularizeze conceptul de diplomație publică în mediul științific și academic românesc, în cel decizional și de afaceri și, nu în ultimul rând, să realizeze transferul de expertiză în diplomație publică din spațiul statelor cu rezultate pe acest domeniu către zona statelor est- europene. Evenimentul, organizat de catre Administratia Prezidentiala, și-a propus să reunească la aceeași masă, pe lângă reprezentanții Oficiilor pentru Diplomație Publică din statele UE, șefii misiunilor diplomatice acreditate la București, și oameni de știință din mediul academic, oameni de afaceri și reprezentanții mass-media.

Jurnalistul Dan Boanţă a stat de vorba cu Dan Dima, consilier in cadrul Administratiei prezidentiale de la Bucuresti şi ne aduce câteva lămuriri referitoare la acest eveniment dar şi despre cum este percepută România în lume.

 

 Domnule Dima în primul rând vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu şi vă propun să începem cu o întrebare simplă. Ce este diplomaţia publică?

Sunt onorat de intalnirea cu dumneavoastra si va apreciez pentru interesul fata de felul in care Romania se pregateste sa abordeze profesionist tematica managementului perceptiei externe.

 Intrebarea dumneavoastra este scurta, dar nu este deloc simpla – Ian Melissen, unul dintre cei mai relevanti specialisti in Public Diplomacy din Olanda numara recent cateva sute de formulari ale definitiei pentru aceasta stiinta, aceasta noua practica diplomatica.

Eu as spune ca este stiinta care gestioneaza relatia intre statul national si natiunile straine, este arta de a-ti face ca stat, ca tara si ca natiune o imagine o perceptie buna si utila in lume.

Daca diplomatia conventionala se manifesta intre guvernele statelor, diplomatia publica vine sa gestioneze relatia dintre administratie si un nou actor care s-a transformat din spectator pasiv la viata internationala, in actor activ – natiunile in general, natiunile straine.

  Cui se adresează conceptul de diplomaţie publică ?

 Diplomatia publica se adreseaza publicului. Asta trebuie sa fie foarte clar. Ceea ce as vrea sa mentionez aici este ca scoala americana, si mai nou chiar si scoala europeana admite ca acest “public” este publicul strain. Exista reglementari care spun in unele state ca diplomatia publica se aplica exclusiv publicului extern. In mod evident, exista tentatia ca aceasta sa se extinda si catre publicul intern, dar eu, cel putin, gasesc ca in acest caz demersul capata o oarecare “incurajare” si un oarecare “scop” pe palier politic, iar in acest caz nu mai este diplomatie publica ci cu totul altceva.

  Ce a reprezentat acest forum pentru România ?

 Forumul European pentru Diplomatie Publica s-a dorit sa fie in primul rand un semnal catre mediul international. Am vrut sa spunem ca de acum ne-am asezat la masa la care se discuta si se dezbate diplomatia publica serioasa, ca suntem capabili prin expertiza dobandita la cel mai inalt nivel sa evaluam ce este cu perceptia noastra si ca suntem gata organizam si sa gazduim acest Forum in fiecare am – am vrut sa inventam un nou vector de transfer de expertiza si sa oferim locul in care sa fie expuse trendurile in diplomatia publica europeana si mondiala.

 Pe de alta parte, nu vreau sa va ascund ca mi-am dorit sa aduc conceptul in atentia mediului decizional romanesc – am vrut sa fie explicat in Romania de catre cei care mi-au explicat mie anterior si am inteles, de catre cele mai relevante nume ale diplomatiei publice mondiale ce este diplomatia publica si mai ales ce nu este. Aici partial am reusit si spun partial pentru ca daca diplomatii straini din Bucuresti si specialistii europeni au fost prezenti in numar foarte marela eveniment, diplomatii romani, specialistii vectorului executiv si politic, in parte, au evitat sa participe. Sper ca la anul sa avem mai multi oameni din ministere pentru ca in mare masura lor li se adreseaza informatiile dezbatute acolo.

  Poate diplomaţia publică să schimbe fundamental viaţa oamenilor?

 Da, fara indoiala. Diplomatia publica a transportat pentru unele state mesajul puterii, al suprematiei, al excelentei, al fortei, al bunastarii. Cetatenii acelor state responsabile abordeaza relatiile dintre ei si mai ales relatiile cu strainatatea de pe premise favorabile, net favorabile. Va dau cateva exemple – un exportator al unui stat cu o perceptie excelenta va vinde in strainatate mai bine decat unul provenit dintr-un stat cu o perceptie inferioara. Un stat cu o perceptie buna se va imprumuta mai repede si mai ieftin decat unul cu o perceptie mai saraca – aceasta inseamna dezvoltare mai rapida , cu costuri mai reduse, ceea ce indubitabil se proiecteaza asupra vietii oamenilor.

 Diplomatia Publica a transportat libertatea si democratia la mii de km de Statele Unite ale Americii – ma refer la momentul in care diplomatia publica americana cultiva democratia si Europa dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, mai consistent in vest si extrem de abil si eficient in est, in spatele Cortinei de Fier, prin instrumente precum postul de radio Vocea Americii. Nu putem sa punem la indoiala ca aceste demersuri au schimbat si schimba viata oamenilor, efectiv si profund.

  Ar trebui introdus în mediul universitar româmesc conceptul de diplomaţie publică?

Bun, sigur ca trebuie – se intampla peste tot in lume. Este esential sa avem propria “fabrica” de specialisti in acest domeniu. Acum, de dragul adevarului spus pana la capat, in unele universitati romanesti se vorbeste despre diplomatie publica – daca intrebi, se vor gasi si specialisti de presupusa mare rezonanta in domeniul acesta. Eu as avea insa incredere mai mare in formatori formati la randul lor de scoli occidentale. Intrebarile pe care le-as adresa acestora ar fi: – Unde ati fost pana acum? ori Daca stiti atat de bine ce este de facut, unde sunt specialistii formati si cum ati putut sa lasati tara aceasta sa ajunga in perceptie in asa fel?

Nu vreau sa ma percepteti drept un razvratit, dar cred ca specialistii care ne deseneaza profilul pentru prezent si viitor trebuie sa provina din sisteme de formare conectate la prezent si viitor si nu la trecut.

 Acesta este motivul pentru care am incercat sa obtin pentru anul viitor cateva burse in SUA pentru specialisti romani – cursuri de formare in domeniul practicii diplomatiei publice, vom organiza un summer institute la Brasov – unde va avea acces gratuit oricine isi doreste sa participe (ma refer la persoane care activeaza in aparatul de stat), iar aici vor preda profesori din Europa, din Statele Unite si din China.

 In evaluarea mea acesta este un start sanatos pentru formarea si educarea specialistilor in diplomatie publica din tara noastra.

  Prin diplomaţie publică, facuta de profesionişti, putem aduce realitatea românească acolo unde se clasează de fapt ?

 Aceasta este o teza prezentata la Forum. Sigur, aceasta este si esenta scopului aplicarii de diplomatie publica. Aici as vrea sa va subliniez doua lucruri – in primul rand ca realitatea este cea care intereseaza astazi si nu vorbele frumoase. Nimeni nu mai crede vorbe – toata lumea cauta certitudini, adevaruri incontestabile si masurabile pentru a-si forma o perceptie. Propaganda nu mai este de nici un folos in lumea globalizata. Daca acum 20 de ani propaganda ar fi putut fi diavolul insusi, astazi, intr-o lume globalizata, propaganda este imposibila si inutila. Poti plati 100 de ziare ca sa te laude ca alte 1000 te vor contrazice si irosesti in mod inutil banii. Cam asa stau lucrurile in ce priveste “realitatea”.

 Se spune ca cel mai sigur mod de a-ti imbunatati imaginea publica este acela de a deveni cine pretinzi ca esti.

 Realitatea dintre granitele tarii noastre este net mai buna decat perceptia din strainatate. Asa stand lucrurlie trebuiesc gasite urgent mecanismele prin care putem aduce in tara oameni, formatori de opinie, jurnalisti, turisti etc, pentru a vedea aceasta realitate mai buna decat perceptia, iar ei la randul lor sa transmita aceasta perceptie obtinuta cu proprii lor ochi mai departe.

 Am spus ca trebuie sa actionam urgent si nu am aruncat intamplator acest termen– urgent pentru ca nimeni nu garanteaza ca aceasta stare de fapt intre realitatea din tara si perceptia externa va dainui la nesfarsit. Daca realitatea din tara va deveni, Doamne fereste, mai rea decat perceptia, atunci lucrurile se complica – in acel caz se actioneaza cu alte instrumente, se actioneaza cu alte costuri.

 

 Domnule Dima, după o scurta documentare nu poţi sa nu te întrebi, referitor la conceptul de diplomaţie publică… De ce acum ?

 Diplomatia Publica apare peste tot in lume ca solutie la probleme legate de perceptia in straintate. In SUA apare la jumatatea anilor 60, in Romania apare pentru prima data dupa formarea statului unitar intre cele doua razboaie, Ceausescu revitalizeaza activitatea de reprezentare externa, Polonia se grabeste si in anii 90 si pune bazele diplomatiei publice poloneze – moment in care “se naste” instalatorul polonez pribeag prin Europa de vest dar acceptabil si….mai tarziu bine asimilat de occident. Germania demareaza discret dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial ofensiva de recredibilizare. Exemplele pot continua.

 In Romania mi-as fi dorit mai de mult sa demaram aceasta ofensiva. Din pacate nu am fost pregatiti. Initiativa mea de a implementa conceptul in intelesul lui universal si nu in varianta “romaneasca”, anul trecut la MAE , a esuat. A esuat si incercarea din toamna anului trecut cand am sperat ca putem infiinta un Oficiu la Administratia Prezidentiala – moment in care Guvernul a considerat ca acesta (Oficiul) este sau poate deveni un alt Minister de Externe. Cu vremea decizionalul romanesc s-a obisnuit cu ideea. probabil au inteles ca toate statele responsabile s-au organizat pe acest subiect si ca nu este o ambitie a cuiva ci o obligatie a statului responsabil.

 Diplomatia Publica se sprijina pe trei piloni importanti – guvernamental, social si de afaceri. Daca ultimele doua reclama de mai multa vreme o reprezentare externa profesionista si utila a vietii de zi cu zi, planul guvernamental a intarziat putin. Nu e o drama, i-am asteptat si pe ei, desi nu este un compliment intrucat, ideal ar fi ca mediul decizional sa stimuleze progresul societatii si nu ca societatea sa impinga din rasputeri spre emanciparea guvernului pentru a tine pasul cu societatea. Sigur aceasta e doar o opinie.

  La acest forum au participat şi reprezentanţi ai serviciilor secrete din România. Ma refer aici la SRI si SIE. Puteţi să precizaţi care este rolul acestora în conceptul diplomaţiei publice?

 In opinia mea SRI si SIE sunt doua dintre cele mai serioase institutii ale sistemului nostru. Aici stabilitatea si-a produs efectele. Fiecare dintre cele doua institutii au corpuri de specialisti absolut redutabile, oameni formati in timp.

 Diplomatia Publica in general este oarecum dependenta de activitatea de culegere si sinteza a informatiilor referitoare la perceptia Romaniei in strainatate, referitoare la potentiale pericole in ce priveste afectarea de reputatie sau credibilitate a tarii.

 Sigur ca nu trebuie sa fim ipocriti – pe un buget auster inca, este aberant sa incerci sa iti dezvolti propriile sinapse de culegere a informatiilor din strainatate, de sinteza si monitorizare a mediilor de presa, a multitudinii de canale de expresie din mediul online, stiind ca alte institutii ale statului tau au asemenea capabilitati. Eu nu exclud si nu am exclus niciodata colaborarea cu misiunile diplomatice ale Romaniei, insa, desigur, mai este necesar ca si conducerea politica a MAE sa doreasca acest lucru. Vedeti, a avea doar diplomatie conventionala fara a face diplomatie publica este ca si cum ai vedea un film pana la jumatate si la fel de adevarat este ca daca faci doar diplomatie publica, prin absurd , fara sa ai un suport al diplomatiei conventionale este ca si cum ai vedea un film de la jumatate spre final.

 Revenind, consider importanta si extrem de utila colaborarea cu toate institutiile statului .

  Literatura de specialitate vorbeste în ultimii ani despre noua diplomaţie publică. Cu toate ca acest termen este compatibil cu definiţiile anterioare ale diplomaţiei publice, atrage totuşi atenţia asupra unor schimbări în abordare. Despre ce este vorba?

 Diplomatia publica in sine este un concept nou, noua diplomatie publica este un concept care doreste sa dea un nou suflu acestei stiinte prin contributia pe care o au noile seturi de instrumente de lucru – in speta este vorba despre social media – new media.

Acum, eu sunt adeptul unui ritm de maturizare conceptuala ceva mai asezat. Vedeti, recoltatul graului s-a facut initial cu niste instrumente oarecum primitive, apoi a evoluat, iar astazi tractoarele functioneaza aproape automatizat, pe GPS, nici nu mai este nevoie de un sofer, de un operator care sa le struneasca. Cu toate acestea, procedeul in sine tot recoltat se cheama, iar aria de activitate tot agricultura ramane.

 Diplomatia publica este un ansamblu de strategii, resurse si actiuni – ea nu este numai strategie, nu este numai comunicare, nu este numai o forma de angajare a publicului in ceva anume. Sigur accept terminologia, dar vedeti, social media lucreaza foarte bine in situatii de criza – diplomatia publica se face si in situatii de criza, dar si proactiv. Aici vad eu ca termenul de noua diplomatie publica ar putea fi putin fortat.

  Preşedintele Băsescu a spus la Forumul European de Diplomaţie Publică, citez, “România este percepută mai rău decât e în realitate”. Iar referindu-se la unii politicieni, ca noi romanii suntem autodistructivi prin actiunile pe care le intreprindem aici in tara. Cum comentati?

 Asa este. Presedintele a facut o observatie foarte buna. Am spus-o si eu si cred in acest adevar. Despre tendinta aceasta autodistructiva, sigur este detectabila, dovedita si cu efecte masurabile. La politicieni cred ca tine de doua motivatii, una de ordin material sau politicianist – multi politicieni actioneaza pentru parvenire sau pentru a obtine foloase politice in plan intern fara sa tina seama de consecintele actiunilor lor in plan extern. A te adresa preponderent publicului intern, a folosi un limbaj dublu – una spui in interior, alta afara, a plati cu nationalim toxic si euroscepticism suportul pe care l-ai primit in alegeri, fara sa oferi in schimb ce ai promis, adica bunastare, pe fond, inseamna autodistrugere. Dar as mai adauga ceva aici daca imi este permis – in afara de vocatia autodistructiva mai avem si o cumplita lipsa de constiinta patriotica. Vedeti, a fi nationalist nu e tot una cu a fi patriot. A fi nationalist inseamna in principiu ca ti-ai gasit tinta si te lupti cu ea de dimineata pana seara – oamenii vad ca esti ocupat. Patriotii identifica asset urile si le scot mereu in fata.

 Mi s-a intamplat un lucru inimaginabil – conducand un oaspete strain la Castelul Bran, in paerioada scandalului carnii de cal, acesta mi-a cerut relatii despre acest subiect si dupa ce i-am explicat cum stau lucrurile, omul a inteles si chestiunea s-a metamorfozat in una inchisa. Ajunsi la destinatie, ghidul de acolo ii arata oaspetelui meu american cativa cai pe o poiana spunandu-I ca “aceasta este fabrica noastra de lasagna”. Nu va imaginati cum am perceput eu “gluma” asta proasta. De unde putem trage concluzia ca in fiecare dintre noi exista o oarecare carenta de educatie in acest sens.

  Care au fost impresiile invitaţiilor străini la acest forum?

 Cred ca cel mai bun raspns aici este articolul aparut in Huffington Post. Este primul articol pozitiv despre Romania dupa foarte multi ani de critici sustinute. Asadar, lucrurile bune nu raman neobservate.

  La nivelul comunitaţii europene în acest moment putem vorbi despre un mediu de respingere al românilor ?

Ei aceasta este o chestiune foarte serioasa. Diplomatia Publica americana se lupta cu un asa numit curent de perceptie antiamerican pe diverse continente, uneori ies invingatori alteori nu. Se intampla intr-o masura mai mare sau mai mica la toate natiunile, pe spatii mai largi sau mai putin largi. Ganditi-va la minoritatile din Spania – Catalonia, nu mai vorbesc de curentele din zona Marii Britanii si a Irlandei de Nord. La noi lucrurile pe fond stau diferit. Lasand la voia absoluta a intamplarii perceptia publica a romanilor in strainatate, fiecare natiune ne-a perceput dupa cum si ce am savarsit pe acolo. Tragedia este ca in lipsa unei strategii din tara, strainii nu au vazut miile demedici, profesori, ingineri, studenti, muncitori calificati romani ci pe aceia cativa vizibili care pierd vremea sau savarsesc infractiuni pe strazile metropolelor.

 Fata de acestia din urma se poduce un fenomen social de respingere absolut identic cu cel care se formeaza si la noi. Fiind insa un subiect consistent si cu o durata de viata semnificativa (in mare masura din cauza noastra) el a devenit si usor de speculat si utilizat politic in respectivele tari.

 Sintetizand, nu cred ca este vorba despre un curent antiromanesc, sub nici o forma – dar nu pot spune ca politic, in unele state, nu s-a dorit ca incompetenta sau esecul unor politici publicesa fie acoperita sau decontata de tematica romanilor migranti.

  Diplomaţia publică reprezintă cheia intrării României în spaţiul Schengen ?

Fara nici un dubiu da! Am tot trambitat ca am completat si asumat criteriile tehnice, iar occidentul ne vorbeste de cel putin doi trei ani despre “criterii politice”. Hai sa nu ne mai facem ca nu intelegem – este vorba despre credibilitate aici. Exista vectori decizionali care nu au incredere ca drumul nostru este ireversibil.

 Curand am auzit din nou spunandu-se ca Finlanda “continua” sa se opuna intrarii Romaniei in Schengen – fals! In primavara anului trecut, Alexander Stubb , Ministrul Afacerilor Europene din Finlanda anunta de la microfonul MAE, in Bucuresti, ca tara sa accepta aderarea Romaniei in Schengen in doua etape.. Cand a aparut schimbarea de opinie? Evident dupa evenimentele din vara anului trecut – fapt care ma face sa cred ca acele evenimente au avut un efect asupra gradului de credibilitate institutionala – apropo de ce vorbeam mai devreme.

 A nega astazi ca la un anumit moment dat Finlanda ne-a sustinut iar acum nu ne mai sustine nu este o atitudine care sa reduca prejudiciul de credibilitate, din pacate, ci sa il accentueze.

 Ce este de facut?

Consider ca trebuie sa lucram foarte mult la credibilitate – credibilitate care nu se cumpara, nu se fabrica si nu se imprumuta de nicaieri – credibilitatea se cultiva. Atunci cand vom ajunge la un nivel de credibilitate acceptabil, vom avea si aderarea la Schengen.

 

  Aş vrea să revenim şi la câteva aspecte de pe scena din ţară. Un străin care se uită la un post de televiziune sau deschide o publicaţie din românia, nu vede decât proteste, bâlbâieli ale guvernului, referitoare la unele proiecte strategice, proteste pro şi contra uciderii câinilor comunitari, faptul că preşedintele Băsescu este “vinovat” pentru tot răul din ţară, iar exemplele ar putea continua. Este presa din România distructivă, în ceea ce priveşte imaginea României în străinatate ?

 

Nu, nu as putea spune ca presa din Romania este distructiva. Presa are si trebuie sa aiba libertatile ei. Libertatea presei contribuie la buna reputatie a tarii si la credibilitatea ei.

 Pe de alta parte, as indrazni sa spun ca presa ar putea ajuta mai mult – in primul rand presa consacrata ca vector de diplomatie publica in toata lumea, adica acele canale publice internationale. TVR International si Radio Romania International cred ca trebuie sa se reorienteze putin – cred ca trebuie sa fie primii vectori care transmit mesajul si pozitia oficiala a Romaniei pentru publicul strain prin intermediul mediilor straine. Daca respectivele medii straine cauta informatia de care are nevoie pe cele doua surse publice oficiale ale Romaniei si nu gasesc ceea ce le intereseaza, atunci ele vor continua sa caute in straturile mai intime ale presei romanesti, acolo unde se produce polemica la un nivel setat mizelor politice interne si care, va rog sa ma credeti, nu ne ajuta cu nimic.

 Presa nu trebuie sa minta, nu trebuie sa ascunda, nu trebuie sa falsifice adevarul pentru ca imaginea Romaniei sa devina mai buna, insa la fel de important este ca presa sa nu denatureze acele elemente, sa nu hiperbolizeze acele momente care pot avea un deznodamant cuantificabil pentru ecuatia politica interna, dar care nu se pot estima in nici un fel pe planul perceptiei externe.

 Pentru ca veni vorba despre presa, da, exista o anumita categorie de presa la care eu tin in mod special, oameni pe care i-am cunoscut, oameni cu un potential urias, oameni cu o disponibilitate aproape inexplicabila in a-si promova tara – jurnalistii romani acreditati la Bruxelles. Facem prea putin pentru legatura cu acestia, ratam oportunitati pe care acestia le ofera, asteptam din partea lor….nici nu stiu ce, in fine exploatam la minim sau deloc potentialul lor.

 Va dau un exemplu – atunci cand in Consiliu se discuta problema minoritatii vlahe din Serbia, toti jurnalistii straini cereau elemente suplimentare de la….jurnalistii romani – credeti ca inainte de abordarea temei i-a informat, i-a pregatit cineva pe jurnalistii nostri pentru a deveni furnizori de informatie? Evident nu! Deznodamantul a fost ca in Consiliu ministrul nostru puncta politic pe plan european, iar afara presa straina aluneca pe tentatia de a scrie ca minoritatea vlaha este o inventie romaneasca.

  Fară discuţie, democraţia înseamnă şi o presă liberă. În comparaţie cu alte instituţii media din străinătate, cum apreciaţi modul de reflectare a realităţii romăneşti în media din tară?

 Aici ca peste tot in lume exista interese iar culoarea intereselor politice se observa mai mult sau mai putin pe produsul final – pe stirea transmisa. Nu cred ca presa noastra este mai rea decat presa din alte parti, din acest punct de vedere – ceea ce cred insa este ca echilibrele inca nu sunt atinse – politicul nu este capabil sa comunice, iar publicul inca se ghideaza dupa atributul de spectaculozitate al stirilor.

 Dati-mi voie, daca o anumita parte implicata politic constata ca mesajul ii este obstructionat, ori ca ponderea o dezavantajeaza, sa spunem, pe relatia cu America, nimic nu ii opreste sa stea de dimineata pana seara in diaspora, sa explice si sa se faca intelesi. Adica, nu as da intreaga vina pe media.

 Domnule Dima, în Statele Unite, la New York, Washington dar şi la Chicago au avut loc în ultimele săptămâni o serie de proteste vis a vis de proiectul Roşia Montană. Vă intreb…putem afirma că proiectul Roşia Montană înaintat de guvern, reprezintă pentru România cel mai mare dezastru de comunicare?

 

Da, vad ca ati preluat o sintagma pe care am folosit-o intr-un articol acum cateva saptamani – da este un dezastru pentru ca este o campanie care sufera vicii structurale majore. Eu va vorbesc din perspectiva pur tehnica si nicidecum altfel. Este evident ca obiectivul propus de campanie este neidentificat corespunzator, nu este delimitat corect, nu este pe de-antregul vizibil ori este prea departe de interesul real si imediat al oamenilor. Obiectivele de etapa sunt neserios de mici pentru volumul resurselor cu care se prezinta si se prezuma initiatorul campaniei, iar perioada de “awareness” a intregului proces a fost atat de lunga incat s-a pierdut si bruma de “alignment” de care s-ar fi putut bucura la un moment dat.

 In final, as spune ca initiatorul campaniei doreste prin mesaje sa arate beneficiile uriase ale exploatarii insa figurativ, mesajele ne indica doar un grup restrans de oameni care ar beneficia in mod direct de beneficii materiale certe si immediate – deci, nu e problema romanului, la modul general.

Nu vreau sa spun mai mult pentru ca nu imi doresc sa ofer nici un fel de consultanta in acest sens.

Domnule Dima, practicile din diplomaţia publica au fost împarţite în cinci categorii:

· Ascultare – activitatea de culegere de informaţii despre opinia publicului din străinătate;

· Advocacy – activitatea de promovare a unei politici speciale sau a unei idei prin comunicare internaţională;

· Diplomatie culturală – activitatea de promovare a propriei culturi în strainatate;

· Diplomatia schimburilor academice – activitatea de schimburi de studenti cu alte tari;

· Transmisie internationala – activitatea de interactiune cu publicul din strainatate, prin intermediul televiziunii, radioului si a Internetului.

Este clar ca unele ţări din Europa dar şi Statele Unite, pun accent doar pe categoriile enuntate de dumneavoastra, dar o strategie ideala le-ar cuprinde pe toate. Ce va face concret România în contextual actual ? Care este strategia dumneavoastră?

Astazi, din pacate suntem prea tineri ca sa discutam despre o strategie. Va pot spune doar ca ascultam si incercam sa facem o harta a perceptiei la nivel european. Este impostant unde si ce se vorbeste despre Romania. Sigur ca pentru a nu pierde vremea, in timpul in care se lucreaza acest raport, am inceput sa facem lucruri absolut obligatorii – sa ne semnalam prezenta in comunitatea diplomatiei publice europene si mondiale, sa speculam situatia in care perceptia este mai rea decat realitatea din tara prin aducerea aici a cat mai multi formatori de opinie pentru a transporta realitatea romaneasca in exterior. Sigur ca ar fi fost ideal ca turismul sa fie un vector adjuvant – turistul strain sa vina in Romania, sa constate ca realitatea de aici este mai buna net decat perceptia dar in acest moment chiar nu ne putem baza pe turism. In ce priveste diplomatia culturala aici as face doua precizari – diplomatia culturala fara obiective clare, cuantificabile si dimensionate corect nu cred ca poate oferi altceva decat niste posturi bune pentru cei cu conexiuni de acest fel. Pe de alta parte, diplomatia culturala, in mod natural se face de catre ICR – ICR care trebuie sa inteleaga ca este doar vector de tranfer al culturii romanesti in strainatate si nu producator de cultura pe banii statului. In fine, as mai adauga la cele doua puncte de vedere si faptul ca diplomatia culturala se face astazi, in era vitezei, cumva subsecvent intrucat alte paliere de diplomatie publica pot aduce rezultate cu costuri mult mai mici, intr-un interval de timp mult mai scurt si fara ca publicul tinta sa fie nevoit sa depuna vreun efort pentru a ajunge la mesaj.

 

 Conceptul de diplomaţie publică se va adresa şi comunităţilor româneşti din strainatate ? Şi dacă da, ce veţi face concret pentru românii din străinătate ?

Romanii din strainatate sunt un element cheie pentru perceptia Romaniei si natiunii romane in strainatate. Ei prezinta avantajul ca au un timp de expunere extrem de mare la publicul tinta. Interactioneaza cu natiunile straine, schimba informatii, schimba moduri de viata.

Cred ca diaspora insa este in mare masura exploatata politic – partidele o curteaza permanent, insa statul o neglijeaza cu acelasi tip de consecventa. Cand ati auzit ca statul nostru a organizat o intalnire cu liderii diasporei pentru a le spune ce doreste de la ei si cum anume vede posibila atingerea respectivelor obiective? Va ajut eu – in mod serios niciodata! Imi pare rau, numai cu spectacole organizate prin toate colturile lumii, aducatoare de delegatii, nu cred ca putem obtine rezultate.

Eu imi doresc sa putem organiza in vara anului 2014 o scoala de vara a liderilor diasporei, o intalnire intre acestia si oameni de comunicare, reprezentanti ai altor diaspore, un loc de unde oamenii sa poata pleca incarcati de expertiza. Nu trebuie sa pretindem ca inventam roata – asemenea scoli de vara pentru diaspora se fac de catre toate tarile (mai ales cele din ultimele valuri de aderare la UE).

 Parlamentul European a votat de curând în favoarea modificării Regulamentului Uniunii Europene privind vizele, instituind o clauză de reciprocitate prin care încearcă să determine Statele Unite şi Canada să elimine obligativitatea vizelor pentru cetăţenii unor ţări membre UE, între care şi cei români. Cum comentati ?

Eu va pot spune un punct de vedere din perspectiva muncii mele – si cred ca diplomatia publica are datoria de a explica publicului american si canadian, mediului decizional din SUA si Canada ca romanii vin sa contribuie cu propia lor diversitate la minunata diversitate mondiala. Nu americanii si nici canadienii sunt vinovati pentru ca nu am stiut pana acum se na facem doriti. Avem calitatile si zestrea culturala care ne recomanda sa fim interlocutori viabili si factori care contribuie la ceea ce inseamna astazi natiunea americana sau natiunea canadiana. Sunt convins ca daca ne concentram pe aceasta dimensiune drumul spre calatoria fara vize in SUA se scurteaza.

 O întrebare de final. Ce le transmiteţi romănilor fie ei din ţară, fie din străinătate? De asemenea vă invit să trageţi o concluzie în lumina celor discutate pana acum.

Am sa le transmit un lucru foarte important – diplomatia publica, actiunea de optimizare a perceptiei externe a Romaniei in strainatate este responsabilitatea fiecaruia dintre noi. Pentru a inregistra rezultatele de care avem atata nevoie, noi cetatenii de rand, decizionalii guvernamentali si oamenii de afaceri, trebuie ca fiecare roman sa inteleaga ca impresia pe care o lasa strainilor cu care interactioneaza se rasfrange intr-o anumita masura asupra perceptiei generale.

In loc de concluzie as spune doua lucruri pe care le consider importante – in primul rand este de neimaginat o Romanie care doreste sa participe la competitia de pe piata libera fara a dispune de instrumentele diplomatiei publice si in al doi-lea rand reamintesc ca piata libera, piata comunitara in special, este o sansa de a participa la o competitie corecta din care ies invingatori doar cei pregatiti. Cine percepe lumea globalizata, Uniunea Europeana ca fiind locul de unde primim ….fara a depune nici un efort, se afla intr-o regretabila eroare.

PARTICIPANŢI DIN S.U.A, LA FORUMUL EUROPEAN AL DIPLOMAŢIEI PUBLICE:

 Prof. Sean Aday, Directorul Institutului pentru Diplomație Publică și Comunicare Globală al George Washington University,

Prof. Philip Seib, Directorul Institutului pentru Diplomație Publică al University of South California,

 P.J. Crowley, profesor asociat la George Washington University și fost Purtător de Cuvânt al Departamentului de Stat al SUA în prima legislatură Obama,

 Nicolas J. Cull, Coordonator al Programelor de Master în Diplomație Publică de la Universitatea South California

 DAN BOANŢĂ, jurnalist AMRONEWS – American Romanian News

 


This entry was posted in Latest news, Politic. Bookmark the permalink.

Leave a Reply