Targul Olarilor Sibiu sub scutul antiracheta…

La inceput de toamna se petrec probabil lucrurile cele mai frumoase. Era “un
basm frumos” pentru romani sa stie plamadi (ca sa folosesc un model lingvistic din
Ardeal) din lut si din suflet vase si ulcioare, instrumente muzicale, obiecte de
interior, un fel de “rai de culori” care incanta mintea si sufletul oricarui
trecator pe pamanturile noastre. Era “un basm frumos” pentru parintii nostri, care
au luptat in cel de-al doilea razboi mondial (tatal meu a fost ranit in Muntii Tatra
si mi-a transmis cumva dorinta de a vedea Praga si a cunoaste ceva din specificul
acelor locuri, desi Ceholsovacia nu mai exista ca un singur stat) sa astepte
“venirea americanilor”, prin care Romania ar fi fost salvata…Un basm, un vis, o
poveste, toate acestea tin de miracol!
Si iata ca la inceputul acestei toamne s-au petrecut doua lucruri, aparent fara
legatura unul cu altul: “Targul Olarilor Sibiu”, editia 2011 si semnarea, la
Washington, a documentelor privind amplasarea scutului antiracheta in Romania. In
imaginatia mea imi place insa sa gasesc conexiuni; as putea spune chiar ca ele
devin, cumva, inseparabile…Cum altfel am putea visa sa pastram in continuare
nealterate de ingerintele negative ale lumii contemporane radacinile unor obiceiuri
si traditii milenare decat plasanu-le sub “un scut de securitate” (in mintea mea el
devine mai degraba o metafora). Unde altundeva pe pamant am mai putea intalni, sub
scutul aniracheta, un artist extraordinar ca NICOLAE SAVA, ce semneaza pe cartea sa
de vizita “Academician in arte traditionale, muzician, Constructor de instrumente
(litera mare ii apartine si defineste relatia artistului cu respectul acordat unui
mestesug stravechi si nobil…); pe cartea sa de vizita
sunt enumerate, ca “intr-un basm”, taragot, nai, fluier, caval, ocarina, cimpoi,
tilinca, ocarine pentru copii etc. Bistrita (locul unde traieste acest “Academician
in arte traditionale”, venit la Sibiu) este un loc binecuvantat si are locul sau ,
ca fiecare palma de pamant romanesc, sub
scutul aniracheta. Ma gandesc, de fapt, ca cele doua “scuturi” se completeaza
fericit: “scutul aniracheta” ( destinat sa descurajeze amenintarile teroriste cu
mijloace militare si tehnice sofisticate) si “scutul Targului Olarilor Sibiu”
(protejand obiceiurile si traditiile populare romanesti de “invazia kitsch” , ce
poate fi la fel de “terorista in arta” precum un “11 septembrie” perpetuu, daca nu
gasim mijloace de a proteja si a transmite mai departe radacinile originare ale
artei populare romanesti). Ma gandesc ca nu intamplator artisti precum VIOLETA si
EUGEN PATRU din Vladesti, Valcea, sunt invitati in Occident, ca nu este intamplator
faptul ca turistii romani si straini zabovesc in Piata Mare din Sibiu atrasi de
culorile lui EDUARD SAVULESCU sau de albastrul extraordinar al vaselor SIMONEI
BISBOACA din Bihor sau de culorile artistilor populari din Maramures.
“Targul Olarilor Sibiu” este o ocazie unica si fericita se a se realiza “un
scut sinteza al valorilor artei traditionale romanesti” impotriva…
(… daca va confruntati zilnic cu “mareea de nonvalori” promovate de
televiziunile comerciale in numele “zeului rating”, daca nu mai intalniti in
mijloacele de transport in comun decenta adolescentilor de altadata de “a se saruta
in cadru privat”, daca sunteti treziti in miez de noapte de “intarziati cu manelele
date la maxim” sau de “vitezomani” pe care…”noaptea nu-i prinzi nici cu
politia”… atunci stiti despre ce vorbesc si nu mai este necesar sa adaug nimic; as
incheia doar cu gandul ca “scutului Targului Olarilor Sibiu” este “amplasat”, poate
nu intamplator, intr-o capitala culturala a Europei…)

Ioan Iacob


This entry was posted in Cultural. Bookmark the permalink.

Leave a Reply